Tehnica icoanei
Icoanele sunt făcute în maniera bizantină, cu tot ceea ce presupune acest lucru. Folosesc lemn de tei cu pene pe care se lipește o pânză de in sau bumbac și se aplică mai multe straturi de grund (praf de creta si clei de pește sau de iepure). Stratul de grund astfel obținut se șlefuiește până la luciu. El constituie suportul efectiv pentru pictură și foița de aur. Foița de aur (de 22-24 karate) se aplică prin metodele clasice de poleire cu bolus sau mixtion. În ceea ce privește culoarea, folosesc tehnica milenară cu pigment pur și liant din gălbenuș de ou. Protejarea icoanei o fac de obicei prin aplicarea unui vernis din rășină naturală. Dacă e vorba de biserici, pun icoana să stea într-o cutie cu geam. Modelele după care mă ghidez sunt în general cele mai vechi de anul 1400 și pot fi icoane, fresce, miniaturi sau mozaic.
Ingrijirea icoanelor
Icoana se transportă în ambalaj protector, asemănător celui primit la cumpărarea acesteia. La ambalarea icoanei nu se foloseşte bandă adezivă sau lipici. Icoana se manevrează cu grijă, fiind foarte sensibilă la lovituri şi zgârieturi. Icoana se ţine în cui, într-o cameră fără umiditate, ferită de razele directe ale soarelui şi de orice sursă de căldură. Icoana se păstrează într-un mediu interior obișnuit, ferită de factori mecanici, chimici sau termici. Ştergeţi icoana de praf cu un pămătuf moale sau o cârpă moale. la nevoie folosiți mâna curată şi uscată. Este bine ca transportarea icoanei să se facă numai în situaţia în care nu se poate evita acest lucru. La sfinţirea icoanei stropirea nu se face abundent; icoana va fi ştearsă după câteva minute prin tamponare cu un şerveţel moale.